Marin Sorescu

Atavism

Uitatul pe fereastră a devenit un tic,
Toată lumea se uită pe fereastră,
Citeşte, spală, iubeşte, moare
Şi din când în când dă fuga
Şi se uită pe fereastră.

Ce vreţi să vedeţi?
După cine priviţi?
Luaţi-vă gândul, cine a fost de venit a venit,
Cine a fost de plecat a plecat,
Ce a fost de trecut prin dreptul vostru a trecut.

Lăsaţi perdele,
Trageţi obloanele,
Şi mai luaţi-vă o dată tensiunea.

După ce a văzut totul – ploi, războaie,
Soare, cârtiţe, evenimente –
Repetate mereu aidoma,
Omenirea nu cred că mai doreşte serios
Să mai vadă ceva.
Totuşi uite-o lipită de ferestre,
În ochi cu un gol.

**

Atavismo

Ficar à janela virou mania,
Todo mundo fica à janela,
Lê, lava, ama, morre
Dá até uma escapadinha, de vez em quando
E fica à janela.

Que procuram?
Quem esperam?
Não há mais busca, quem devia vir já veio
Quem precisava partir, hoje já está distante
Nada de novo passará diante de nós.

Fechemos a cortina,
Apaguemos as luzes,
Tornemos a sentir apenas – o que passou.

Após ver tudo – guerras, precipitações,
Sóis, eventos e toupeiras –
Que voltam a acontecer iguais,
A humanidade parece extenuada
e não considera seriamente outras coisas.
No entanto, não perde a mania
Fica à janela, debruçada no vazio.


(trad. joão monteiro)