Marin Sorescu (3)

Fuga


Într-o zi
Mă voi ridica de la masa de scris
Şi voi începe să  mă îndepărtez de cuvinte,
De voi
Şi de fiecare lucru în parte.

Voi vedea un munte în zare

Şi voi merge spre el,
Până când muntele va rămâne în urmă.

Apoi mă voi lua după un nor,
Şi norul va rămâne în urmă.

Soarele va rămâne şi el în urmă,
Şi stelele, şi tot universul.

(Poeme, 1965)

**  

A fuga

Algum dia,
Deixarei a escrivaninha
Para iniciar meu distanciamento das palavras,
Das pessoas
E de tudo que houver em torno.

Avistarei um monte no horizonte
E caminharei nessa direção
Até que sua imagem seja apenas vestígio.

Em seguida, abarcarei as nuvens

Até que elas também se esvaiam.

Depois, o sol,

as estrelas e todo o universo serão apenas rastro.

(Poemas, 1965)

(trad. joão monteiro)