Marin Sorescu (2)

Otrăvuri 

Iarba, munţii, apele, cerul
Mi-au intrat în sânge
Şi-acum aştept
Să-şi facă efectul.

Simt că-nverzesc,
Din cauza ierbii.

Că mă umplu de prăpăstii
Şi de ceaţă,
Din cauza munţilor.

Că picioarele rotunjesc pe drum
Pietrele
Şi tot întreabă de mare,
Din cauza apei.

Şi mai simt că devin

Parcă albastru, parcă nemărginit,
Cu stele pe ochi
Şi pe vârful degetelor.

(Moartea ceasului, 1966)

**

Tóxicos

O campo, os montes, as águas, o céu
Penetraram-me o sangue
E resta agora
Aguardar os efeitos.

Em razão da relva campestre,

Sinto que verdejo.

Assim como, em razão dos montes,

Estou repleto de dúvidas
E de hesitações.

Já em razão das águas,
Meus pés achatam as pedras
Do caminho,
E me sinto instigado ante todas as coisas.

Sinto, ainda, que estou quase
Em estado celeste,
Reluzindo estrelas nos olhos
E sibilando o vento entre meus dedos.

(A morte das horas, 1966)

(trad. joão monteiro)