Nichita Stănescu (4)

Rugăciunea


Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

(1972)

**

Oração

Perdoe-me, ajude-me

enxague-me os olhos,
vire-me a face 
ao passar vazio das coisas.

Perdoe-me, ajude-me

purifique-me o coração,
cubra-me com a névoa existencial
por ti dissipada.   

Perdoe-me, ajude-me

faça-me livre
para, desprendido deste corpo aflito,
desmanchar finalmente a velha carne. 

Perdoe-me, ajude-me

liberte de mim
o anjo sombrio
que me endureceu a alma.

(1972)

(trad. joão monteiro)